Articol de Vlad Nedelea - Publicat miercuri, 23 decembrie 2020 08:02 / Actualizat miercuri, 23 decembrie 2020 10:10
La 22 de ani, Dennis Man intră într-o galerie selectă, plină de nume uriașe din fotbalul românesc, care au câștigat trofeul de cel mai bun fotbalist român în Ancheta GSP. Anul 2020 poate fi considerat de Dennis cel în care a devenit un jucător de bază la FCSB și în naționala U21, iar pentru 2021 țelul e să se impună în prima reprezentativă.
Mulți și-ar dori să șteargă din calendar anul 2020, să-l uite și să vadă 2021 ca un nou început. Lumea s-a schimbat, sportul e altul, fotbalul e și el transformat, o spun nu doar jurnaliști sau microbiști, ci și jucătorii. Pentru Dennis Man 2020 înseamnă altceva. E cel mai bun an al carierei, s-a maturizat cât în ceilalți trei ani la un loc, a devenit un lider, om important de gol și se apropie de gândul îndrăzneț al patronului.
Pentru că, pe lângă tinerețe, greutatea clubului, tentația Bucureștiului, pe Dennis a apăsat permanent și presiunea lui Becali, nenumăratele ieșiri în spațiul public când a „vânturat" oferte de milioane de euro refuzate, totul cu gândul că „talismanul" său va deveni fotbalistul pe care să ia măcar 20 de milioane de euro. Până la acel prag mai e, poate el nu va fi atins vreodată, însă e cert că Dennis i-a impresionat pe mulți, fiind preferatul tuturor în Ancheta GSP.
Dennis Man, trofeu pe urmele lui Hagi, Dobrin și Mutu
A câștigat în unanimitate voturile celor 5 categorii care decid în Ancheta GSP: cititori, căpitani, antrenori, președinți de club plus redacția Gazetei. La 22 de ani, Man a bifat ceea ce-au reușit Chivu în 2010, Chiricheș în 2013, Sânmărtean în 2014, Tătărușanu în 2015, Alibec în 2016 și Budescu în 2017. Adică să fie preferatul tuturor.
Iar bucuria și emoția primirii unui trofeu pe care l-au mai cucerit Nicolae Dobrin, Cornel Dinu, Ladislau Boloni, Ilie Balaci, Gică Hagi, Gică Popescu sau Adrian Mutu putea fi remarcată ușor. Am întâlnit un alt Dennis Man, unul diferit atât de omul dezinvolt din teren, cât și de cel reținut de la flash-interviurile din zona mixtă.
Crispat, emoționat apoi relaxat
A venit la Casa Presei Libere, acolo unde i-a fost înmânat premiul, însoțit de iubita sa, Alexandra. A renunțat pentru un moment la hainele propriului brand, Signed98. A preferat o pereche de pantaloni negri, maletă și un palton negru. Emoționat la început, ușor crispat chiar, Dennis a etalat primul zâmbet abia în momentul în care a primit trofeul. S-a uitat preț de câteva secunde la el și a recunoscut apoi, trădat de tremuratul mâinilor: „Acum e o presiune în plus! Acest premiu a fost câștigat de Hagi și Dobrin, nu? Pfff, nu mă așteptam să-l iau eu". Cu voce tremurată a mulțumit apoi apropiaților și colegilor.
Dennis s-a relaxat, culmea!, abia când s-a văzut cu microfonul în față și luat la întrebări. N-a avut ezitări, nici măcar când a fost întrebat de lucruri „de vestiar", cele care răsuflă atât de greu din locul „securizat" al FCSB-ului. 20 de minute de discuții, alte 10 de filmare, poate puțin pentru cel ce a fost cel mai bun în 2020, dar din cauza pandemiei nu s-a putut bucura de o scenă, de un public plin de nume grele din fotbal, cum a fost în 2019 la Gala Gazetei.
8 septembrie 2016e data debutului lui Man la FCSB, în Cupa Ligii, victorie 2-0 la Botoșani
30 octombrie 2016e data primului gol în Liga 1, în CSM Poli Iași - FCSB 0-2
9 prezențeare Man în Derby de România, reușind 1 gol
20 de partidea strâns atacantul în cupele europene, 4 goluri, 3 dintre ele fiind cu Backa Topola
Interviu Dennis Man, jucătorul anului în Ancheta GSP 2020: „Nu le recomand copiilor să neglijeze școala, cum am făcut eu! Am riscat mult”
- Felicitări, Dennis! Te surprinde premiul? Sau te așteptai?
- Mulțumesc! Mă surprinde, chiar nu mă așteptam. E un premiu foarte important, am muncit mult. Mă gândeam că într-o zi voi câștiga trofeul Gazetei pentru cel mai bun jucător.
- Într-o zi venită devreme, la doar 22 de ani!
- Cu atât mai bine! Mă bucur foarte mult, cred că orice jucător visează la acest premiu. Sunt fericit, dar și motivat să demonstrez mai multe.
- Cât crezi că te va ajuta în viitor?
- Mult! Sunt conștient că acest premiu obligă, vreau ca pe viitor să am evoluții mai bune decât anul acesta.
- Traversezi o formă excelentă și iată că la 22 de ani ai devenit deja idol pentru unul dintre colegi. Octavian Popescu a spus asta!
- E clar că e cel mai bun moment al carierei mele. Cred că îmi ajut echipa meci de meci, cu măcar un gol sau o pasă de gol. Că am devenit și idol e un bonus. Mă bucură faptul că am devenit idol pentru unii copii. Din păcate, eu n-am avut idoli atât de tineri. Sincer, m-a surprins ceea ce a zis Octavian. Toți încercăm să-l ajutăm, nu doar eu. E un fotbalist mai tânăr, diferența nu e totuși așa mare. Știu prin ce trece acum, știu cât e de greu, la început, la un club precum FCSB. Am trecut prin asta, de asta sunt oricând alături de el. Iar dacă îl mai pot și ajuta, mă bucură suplimentar.
- E frustrant că, în ciuda formei, nu reușești să câștigi titlul de când ești aici și nu ai mers nici la Euro cu naționala mare?
- E foarte frustrant. Doar eu știu cât e de frustrant! Îmi doream mult să câștig un titlu cu FCSB, de când am venit. În momentul în care am semnat nici nu mă gândeam că vor trece 4 ani fără să câștig un titlu. Avem acum un moment bun, cred că a venit și vremea noastră! Suntem tineri, dar ne-am maturizat. Avem 2-3 ani împreună, simt că anul acesta putem câștiga trofeul.
- Ai progresat mult în ultima vreme, ce crezi că-ți mai trebuie pentru a fi gata de marile campionate?
- Cred că la forță trebuie să mai lucrez! Sunt conștient de asta. Văd și ce se întâmplă în marile competiții. Nu-i ușor să joci la un nivel mare, muncesc în acest scop zi de zi. Sper că în momentul în care va sosi o ofertă și voi fi lăsat să plec să fiu suficient de pregătit fizic.
- E grea viața de fotbalist? Sunt oameni care spun că luați bani mulți, veniți la meciuri, plecați acasă, faceți un antrenament și gata. Cât timp petreci antrenându-te?
- Nu e deloc ușor! Văd și eu oameni care vorbesc despre asta. Toți au impresia că e ușor, ceea ce e fals. Sunt multe sacrificii. Avem un program bine stabilit. Ajungem dimineața la bază, luăm micul dejun. Apoi mergem la sala de forță, ne pregătim de antrenament, apoi pe teren. Cred că petrecem doar în bază 5-6 ore pe zi. Plus refacerea de după. Pierzi mult timp! Merită tot efortul, mai ales când intri pe teren și joci cu tribunele pline.
- Te-ai gândit vreodată cum ar fi arătat viața ta fără fotbal?
- Nu, dar am discuția asta mereu cu tatăl meu. Mai glumește cu mine. Îmi spune: "Dacă nu reușeai cu fotbalul, să fii la un nivel bun, nu știu ce te făceai. Nu te pricepi la nimic altceva" (râde). Așa îmi mai spune el. Îi dau dreptate totuși, eu de mic m-am focusat pe fotbal. Pentru mine școala a fost pe locul 2, ceea ce nu-i un lucru bun. Nu recomand copiilor asta! Îi îndemn să facă o școală, să aibă o meserie, apoi fotbalul.
„La început, mă timorau vorbele patronului"
- Ai riscat!
- Da, dar nu regret nimic. Sunt foarte fericit cum sunt acum. Însă sunt conștient că mare lucru n-am realizat. Sunt cu capul pe umeri. Sper ca pe viitor să realizez mai multe.
- Pe Gigi Becali îl cunosc toți din vremea când ieșea în fiecare seară la televizor și comenta evoluția echipei. Crezi că e întâmplător faptul că forma bună traversată de voi coincide cu momentul în care el nu mai vorbește?
- Nu știu ce să zic! (râde). Sunt doar fericit că echipa merge bine. Chiar nu știu ce să zic la această întrebare. Probabil că e mai bine așa, vede și dânsul asta. Suntem mai liniștiți, dar asta nu înseamnă că nu suntem conștienți pentru ce echipă jucăm, ce tricou purtăm. Cred că fiecare jucător știe asta!
- Te timorau ieșirile lui de la TV?
- Să fiu sincer, la început da! A fost un moment greu, puneam la suflet tot ce se scria despre mine. Acum m-am maturizat puțin, iau lucrurile bune așa cum sunt, iar pe cele negative caut să le transform în părți pozitive.
- Practic, cumva te-au călit acele momente, dar crezi că pe cei mai tineri, pentru că ai mulți colegi tineri, îi ajută faptul că nu mai trec prin ce ați trecut tu, Florinel Coman sau Tănase?
- Cred că da! Enorm! Sunt tineri, știu ce am pățit eu când am ajuns aici. Iar ei sunt acum în acea situație. E mult mai bine pentru ei ca patronul să-i lase în place.
„FCSB e o familie, înainte eram grupulețe"
- Ești deja un veteran al FCSB-ului, acum un an se discuta la conferințe despre faptul că experimentele dăunau echipei. Acum, deși mai sunt improvizații, lucrurile funcționează. De ce?
- Cred că am ajuns la o maturitate care se vede pe teren. Avem 2-3 ani împreună, ne-am antrenat, am construit un grup. Pot să dau din casă și să vă zic că în momentul acesta FCSB înseamnă familie. Înainte erau grupulețe, nu avem de ce să ne ascundem. Așa a fost! Acum însă suntem o familie și asta se vede.
- Crezi că a contat și întinerirea lotului pentru a se forma familia despre care vorbești? Sau cum s-a reușit?
- Nu știu! Cred că poate fi un plus faptul că suntem toți români. Însă nu din cauza stranierilor nu era grupul unit. Și atunci eram cât de cât uniți, e adevărat că nu ca acum. Dar parcă e altceva, cred că acum contează și rezultatele. Victoriile te unesc mereu, ai o altă dăruire la antrenamente, ai mereu zâmbetul pe buze. Asta se întâmplă acum.
- Puteți duce lupta asta cu CFR? Practic, sunteți două echipe diferite, una plină de experiență, cealaltă cu tineri talentați...
- La cum îmi simt colegii, cred că da. Am mare încredere. Știu ce calități au, sunt convins că anul ăsta putem face față acestei lupte.
- Riști să pierzi din motivație dacă nu vei pleca până vara viitoare? Ai câțiva ani aici, ești și în cel mai bun moment, ce crezi?
- Nu cred! Mă cunosc, nu pierd din motivație. Caut să acumulez ceva la fiecare antrenament, muncesc mereu mai mult, știu că va veni și rândul meu. Nu fac o prioritate din a pleca. Muncesc fără să mă gândesc la plecare. Nu sunt disperat! Îmi doresc să rămân aici sezonul acesta, să iau titlul, iar apoi, dacă voi juca în Europa League sau Champions League, vom vedea ce va fi. Din păcate, anul acesta COVID-ul ne-a oprit, aveam o șansă bună să ajungem în grupe.
„Glumesc cu Moruțan că am îmbătrânit când ne uităm ce tineri sunt în UCL”
- Te liniștești atunci când te uiti în buletin și vezi că ai doar 22 de ani? Deși ai un contraexemplu, pe Tănase, care n-a plecat deși s-a tot vorbit despre transferul său...
- Chiar glumesc cu Olimpiu Moruțan pe subiectul ăsta. Îi mai zic: "Oli, am îmbătrânit amândoi". Mai ales când ne uităm la TV și vedem prin Champions League jucători de 17-18 ani. Ne mai punem câte un semn de întrebare. Glumim totuși pe acest subiect.
- Dennis, se așteptau multe de la tine cu Irlanda de Nord, dar jocul tău n-a funcționat. Ce n-a mers?
- N-am de ce să mă ascund. N-am făcut un meci bun. Sunt conștient că n-a fost ce trebuie. Nu-s omul care să nu-și asume. Sper ca data viitoare să dovedesc că a fost doar o zi mai proastă, că nu acela e Man. Ci că sunt un jucător serios, care atunci când intră pe teren își ajută echipa.
- Dacă vei fi pus să alegi între Euro U21 sau preliminarii de Mondiale cu naționala mare, ce vei face?
- Sunt foarte atașat de băieții de la tineret, nu am de ce să mint. Am făcut un grup frumos și acolo. Totuși, cred că naționala mare e mai importantă.
- Ai avut vreun moment în care să te gândești că te-ai grăbit cu transferul la FCSB?
- Nu! În niciun moment nu mi-a trecut acest gând prin minte. Deși am avut și momente grele, mai puțin bune. Niciodată nu m-am gândit la asta. Tot timpul m-am gândit cum să fac să fiu mai bun. Am muncit mereu pentru asta și voi munci întotdeauna.
- Cum ar arăta un 2021 perfect pentru tine?
- În primul rând, să scăpăm de acest virus! Am trecut prin asta, știu ce înseamnă, din fericire n-am avut simptome puternice. Cunosc însă oameni cărora le-a pus piedică. E o boală grea, de la care nu știi la ce să te aștepți. Sper ca anul următor să revenim la viața normală.
400.000 de euroa plătit FCSB pentru a-l lua în 2016 pe Man de la UTA
20 de goluria marcat Man în 2020 pentru FCSB și România U21
6 goluriîn 20 de meciuri are Man pentru România U21 și un gol în 6 partide pentru prima reprezentativă
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”