Articol de Remus Dinu - Publicat vineri, 20 august 2021 18:15 / Actualizat vineri, 20 august 2021 20:28
Mihai Badea, bărbatul de 49 de ani care a parcurs 115 kilometri fără oprire pe Dunăre, a povestit pentru Gazeta Sporturilor senzațiile experimentate în cele peste 30 de ore de înot continuu în care și-a dus la extrem limitele corpului.
Fost poloist, devenit după retragere un pasionat al înotului de anduranță, Mihai Badea a parcurs între 12 și 13 august o distanță-record de 115 kilometri, de la intrarea Dunării în România și până la Porțile de Fier. Toți banii obținuți din donații, peste 10.000 de lei, au mers către ajutorarea copiilor proveniți din medii vulnerabile.
La o săptămână după ce a încheiat cu succes provocarea caritabilă, înotătorul Mihai Badea a relatat cu lux de amănunte câteva dintre momentele importante care i-au marcat aventura de 30 de ore pe Dunăre. N-au lipsit clipele delicate, în care totul părea că se năruie, pericolele au fost și ele la tot pasul, totul într-o atmosferă de basm, cu ploi de meteoriți și semne mitologice.
Mai jos, un amplu jurnal de maraton în 7 momente-cheie: de la senzațiile avute la start și până la momentele de epuizare totală din final.
1. „Trafic ca pe Calea Victoriei”
„A fost desul de greu, având în vedere distanța foarte mare. Au fost situații neprevăzute. Oricât am vrut eu să evit Cazanele în perioada de trafic, nu prea mi-a ieșit. Am prins un trafic ca pe Calea Victoriei. E zonă turistică, sunt multe bărci care merg în toate direcțiile și fac valuri foarte mari. Într-adevăr, mi-era teamă să ajung noaptea la Cazane, se formează niște curenți puternici pe care nu-i cunoșteam. Acele valuri m-au chiaunit, ăsta-i cuvântul. Veneau din toate părțile”.
2. Dubiile de la kilometrul 30
„Am plecat pe vreme liniștită. În locurile unde bate puțin vântul, Dunărea e destul de periculoasă, se formează valuri destul de mari. Pe la kilometrul 30, a fost primul punct în care m-am îndoit puțin că aș putea să termin. M-am luptat vreo 3-4 kilometri cu valurile, erau destul de puternice. Mă gândeam că dacă toată cursa va fi așa, nu o să reușesc să termin. Iar eu nu-mi propusesem asta!
Nu am vizualizat decât finalul, nu m-am gândit la lucruri negative. Dar mi-am zis că merg mai departe fie ce-o fi. A urmat o perioadă mai liniștită, până pe la kilometrul 63, la Șvinița. Cam de acolo începe «distracția». De ce? E o linie dreaptă de 12 kilometri, care pentru un înotător în ape deschise este destul de dificilă.
E examenul pe care și-l dă un astfel de înotător. Îți trebuie repere, iar acolo nu prea ai repere. Ai impresia că nu te mai apropii și că înoți în gol, chiar dacă tu ai o viteză foarte bună. Eu aveam o medie foarte bună de înot. Acea linie dreaptă îți cam mănâncă din energie și te cam afectează și la psihic”.
3. Magia din noapta Perseidelor
„Apoi a venit noaptea. Noaptea era una dintre temerile mele, dar vreau să spun că a fost cel mai frumos înot pe care l-am avut vreodată. Asta și datorită faptului că cei care au stat cu mine pe Dunăre mi-au asigurat lumină, am fost safe.
În același timp, în acea noapte au fost Perseidele. (n.a. - ploaie de meteoriți) Făceam pluta, stăteam liniștit și mă uitam cum cad stelele. Singura dorință pe care mi-o puneam era să ajung la final.
4. „Halucinații cu Grecia Antică”
„Pe final am avut halucinații, toate legate de Grecia Antică. Vedeam tăblițe arheologice, tot felul de lucruri legate de Grecia Antică, simboluri grecești. La un moment dat, îl vedeam pe Apollo.
Parcă îmi arătau încotro să mă duc, îmi arătau niște semne, îmi dădeau energie. Eram conștient de acele semne. Gabi Szabo chiar îmi spunea că astfel de lucruri apar la sportivii de anduranță”.
5. Familia mereu aproape
„Am mișcat și oamenii din jurul meu. Copilul meu cel mare a stat în barcă, a făcut parte din echipa tehnică, cel mic a înotat alături de mine pe final, în ultimii 300-400 de metri. Soția a fost în echipa terestră. Era destul de îngrijorată. Familia a fost lângă mine tot traseul. Am avut prieteni care au venit să mă încurajeze”.
6. Finalul epuizant: „Am adormit la masaj”
„După ce am terminat cursa, efectiv nu puteam să mă bucur. Eram foarte fericit, dar știam că după astfel de curse trebuie să ții cont de unele lucruri. Cel mai important e să stai liniștit, să te întinzi. De asta stăteam în apă. Cei care au mai făcut astfel de curse spun că trebuie să stai în acea poziție ca să te odihnești.
De mâncat, nu puteam! E bine să mănânci în primele 40 de minute, fiindcă altfel riști să leșini. Făcusem și conjunctivită, nu mai vedeam cu ochiul drept, aveam puroi. Eram foarte obosit și am adormit la masaj! Nu mai știu ce s-a întâmplat, ei au continuat să-mi facă masaj. Simțeam nevoia să dorm. Am dormit adânc cam 8 ore, nu mai știu ce s-a întâmplat cu mine”.
7. Emoții pentru toată lumea: „Am spus «mi-e rău» și am dat ochii peste cap”
„E un moment care trebuie amintit. Când am ajuns în cameră, am avut un moment în care mi s-a făcut rău. Eu îl consider un atac de panică. Cu un an înainte, unul dintre antrenorii mei mi-a povestit de o cursă și mi-a spus că se poate muri de la epuizare. În momentul în care m-am dus la duș și am dat drumul la apă caldă, mi-am adus aminte de acea discuție.
M-a luat o căldură, am spus mi-e rău și am dat ochii peste cap. Soția s-a speriat, nu m-a văzut niciodată așa! Mi-a dat cu apă rece, mi-am revenit imediat, apoi a venit Salvarea. M-au luat la spital, mi-au spus că nu mă pot lăsa așa, dar vreau să-ți spun că n-am avut niciun fel de probleme.
EKG-ul era OK, tensiunea era OK, glicemia era 101. Nu prea e de glumit cu o astfel de cursă, trebuie să faci ce trebuie la sfârșit, să nu lași nimic la voia întâmplării”.
S-au strâns în jur de 10.000 de lei. Sunt foarte mulțumit. Nu e o sumă mare, dar e ceva ce-i poate ajuta pe acei copii. La câtă mediatizare a avut, e destul de OK. Dar mă gândesc că am tras un semnal de alarmă. Trebuie să avem apele curate, să facem sport și să arătăm ce țară frumoasă avem. Am trecut prin o grămadă de obiective turistice frumoase. Zona Clisurii Dunării e senzațională!
- Mihai Badea
Demers caritabil: banii merg la copiii din medii vulnerabile
Mihai Badea spunea în interviul acordat Gazetei înainte de maraton că nu recordurile îl împing să participe la astfel de competiții, ținând să evidențieze scopurile caritabile ale proiectelor sale. Mai exact, prin popularizarea înotului el încearcă să adune fonduri pe care, apoi, le direcționează către cei în nevoie.
De data aceasta, banii vor merge la Școala Primară Concordia din Ploiești, pentru ajutorarea copiilor proveniți din medii vulnerabile.
Este o școală care se adresează copiilor din zonele defavorizate, le asigură un învățământ de calitate. Am fost acolo, am cunoscut copiii, le-am povestit despre sport, înot, apă. Am văzut nevoia acelor copii pentru un astfel de învățământ de calitate”.
Citește și:
Mihai Badea a încheiat cu succes provocarea „Danube115” » A înotat pe Dunăre 32 de ore, fără oprire!
Presa internațională vuiește după ce România - Kosovo a fost abandonat: „Haos!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
