)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat miercuri, 25 mai 2022 09:23 / Actualizat miercuri, 25 mai 2022 14:25
Tenisul nu încetează să își revendice statutul de exceptat. Printre sporturi, în lume în general. Experimentul-pilot, Roland Garros, unde un cenzor va menaja sensibilitățile pacienților multimilionari.
Se întâmplă în tenis. Sunt lucruri dincolo de clasamente și ierarhii. Nu și dincolo de bani. Poate mai mult decât alte sporturi, tenisului îi place să joace rolul de copil răzgâiat, pentru care regulile sunt bune doar pentru a fi încălcate.
După gust, mai cu un passing shoot, mai cu un lob sau o scurtă, numai să păcălești obstacolul din fața ta. Odată intrat în elită, viața este atât de frumoasă încât nu merită să te încurci de reguli.
Aria Contraatacului
Se fredonează pe toate vocile melodia englezească „Wimbledon nu pentru jucătorii și jucătoarele din Rusia și Belarus”. Sunt vocile baritonale care susțin necesitatea interdicțiilor.
Avem și voci de soprane și mezosoprane care deplâng duritatea măsurilor și soarta vitregă a rușilor și belarușilor. Vestitul tenor ATP împreună cu faimoasa soprană WTA au decis să cânte Aria Contraatacului.
Cine vrea la Wimbledon, e liber, spun cele două organizații profesioniste. Dar fără puncte, doar pentru bani. Bani, bănuți, ceva acolo. John McEnroe, solist amator în rock, dar voce autorizată în tenis, se situează de partea umiliților și obidiților din spațiul sovietic. Acel „ex” pare de-a dreptul caduc în situația actuală.
Mac versus Tim
De obicei original, John a reușit acum să calce pe un teren bătătorit. Ce rău au făcut Medvedev, Rubliov sau Azarenka și Pavliucenkova, ce treabă au ei cu războiul?, se întreba retoric americanul la microfonul Eurosport, cu o mână de gură-cască pe fundal, care își făceau selfieuri imortalizând momentul.
Wimbledon se aliniază măsurilor guvernului britanic, replică Tim Henman, interpelat de tumultuosul Mac. Fie doar pentru că nu s-au pronunțat clar împotriva războiului, ei sunt în culpă în viziunea autorităților de la Londra, a explicat englezul semifinalist în 4 rânduri la Wimbledon.
Tenis și restul lumii
Cum puteau ei să se pronunțe împotriva propriilor guverne, având familii și rude acasă, în Rusia sau Belarus?, a insistat John McEnroe, avocat din oficiu al campionilor exceptați de la îndatoririle muritorilor de rând. Și tot așa, până la urmă au dat-o pe glume.
Mats Wilander s-a abținut, zâmbind cu tâlc. Cine tace are panaș de filozof. Interesant este că prin comparație cu tenisul, alte sporturi au rezolvat instituțional dilema.
Spre exemplu, mult hulitul fotbal a rezolvat cazul fără să poarte discuții metafizice. Interdicție totală echipelor din Rusia și Belarus impusă de FIFA și UEFA. Vedeți, așadar, că ideea aici nu este neapărat cine are dreptate, ci despre felul în care sportul se împarte în tenis și restul lumii.
Pretextul înaintea textului
Bula pentru jucători la Roland Garros este încă un cordon sanitar creat anume pentru ca aceștia să nu cadă victime depresiei induse de întrebările ziariștilor.
Cazul Naomi Osaka de la ediția 2021, care a refuzat participarea la conferințele de presă (amenințată pe bună dreptate atunci cu excluderea din competiție), pare să fi constituit pretextul pentru măsura inițiată de organizatorii celui de-al doilea Grand Slam al anului. Un pas înapoi, după o luare de poziție curajoasă. Trist.
„Nu este o formă de cenzură, ci doar o modalitate de a face interviurile mai fluide”, ne dă asigurări Amelie Mauresmo, directoarea turneului. „Punem moderatori în săli, pentru ca jucătoarele să nu se simtă inconfortabil. Am luat această decizie pentru a face lucrurile mai dinamice, mai prietenoase către jucători și mai rapide”.
Îmi închipui că pe francezul poposit la Porte d’Auteuil ca să se zgâiască la interviurile Barbarei Schett și ale lui Mats Wilander îl interesează prea puțin cum își fac treaba ziariștii. La fel pe telespectatorul român.
Lumea acum nu mai este interesată să afle despre suferințe și regăsiri reale, ci despre surogate de depresii și triumfuri din plastic. Clișee contra adevăr, locuri comune în loc de inedit.
Ți se dă repede în cap cu goana după scandal a ziaristului, trăiască sfânta generalizare!, și discuția se termină. Vorba doamnei Mauresmo, totul este mai fluid, mai prietenos. Și plutim pe un norișor vaporos așteptând următoarea finală Rafa-Djoko.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
