Articol de Alin Buzărin - Publicat sambata, 17 septembrie 2022 10:31 / Actualizat sambata, 17 septembrie 2022 11:12
Avem de-a face cu o competiție continentală pe care UEFA ne roagă s-o considerăm importantă, dar ea o tratează ca pe cel mai neînsemnat lucru din lume.
Miștocarii îi spun Cupa Intertoto, iar referirile peiorative se subînțeleg. Avem Champions League, Europa League și, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, această Conference League. A treia ca importanță, dar la o distanță mai mare de Europa League decât, la rându-i, distanța dintre Europa League și Champions League.
Luminile rampei, becurile interesului și feștilele coridoarelor întunecate, acestea ar fi, în ordine descrescătoare, sursele de iluminare ale celor trei competiții.
De fapt, cu ce ne mândrim?
Noi, românii, ne-am făloșit că ne-am strecurat cu două echipe în grupele Conference League. Luăm niște bănuți, suntem colegi cu West Ham (chiar de grupă!), cu Fiorentina, cu Koln, cu Nisa, cu Villarreal. De mândri, nici nu mai băgăm de seamă că pe lângă noi mai respiră, sub același fald, armeni, kosovari, letoni, lituanieni.
E vorba de „reprezentare la vârf în arena internațională”. Cumpărăm bilete la meciuri, scriem zile întregi despre tricourile rătăcite ale lui Sivasspor și despre zbuciumul sufletesc al lui Anderlecht, care nu mai e ce a fost. Dăm importanță și ne-am aștepta ca și UEFA să facă același lucru.
La marginea de jos a importanței
Dar politica UEFA e alta. E aceea de a derula grupele aceastei competiții fără arbitraj video! Justificările, oricare ar fi ele, nu stau în picioare.
Așa cum VAR-ul a putut pătrunde în liga secundă din Kuweit sau din Polonia, în divizia a patra braziliană, într-a treia din Italia, la turneele finale U20 sau U21 din CONCACAF sau din Asia, la toate competițiile finale feminine, de pe absolut toate continentele, așa se putea dota cu VAR și Conference League. E greșit spus „se putea”. Corect e „trebuia”. Ba chiar „era obligatoriu”.
La orașe și sate
Însă Ceferin și camarila sa slimfit au alte preocupări. În opinia lor, în larga, ba chiar atotcuprinzătoarea lor viziune, grupele Conference League o pot foarte bine scoate la capăt și fără VAR. Menirea competiției nu e arbitrajul corect, ci propovăduirea dogmei UEFA la orașe și sate.
Să pui la aceeași masă Londra cu Erevanul, renașterea florentină cu Riga sau Domul din Koln cu gropile lăsate de obuze la Pristina, iată adevărata menire a acestei competiții pentru toți! A EuroDaciadei derulate sub generoasa egidă a UEFA!
Ogorul de la Nyon
Și, așa cum se întâmplă de obicei, lipsa cuceririlor tehnice îi avantajează de regulă pe cei care trebuie aprioric avantajați. Pe noi ne-a ars lipsa VAR-ului puțin la Londra și rău de tot cu Anderlecht acasă și la Cluj. În lipsa asistenței video, arbitrii de mâna a treia (atât olandezul din Gruia, cât și austriacul de pe Arena Națională ne-au amintit de cele mai proaste zile ale lui Bârsan sau Mladinovici) dau și ei ce văd și nu văd ce-ar trebui să dea.
Iar la Nyon se raportează încheierea cu succes a săpăturilor de toamnă. A fost săpat la rădăcină fotbalul și, pe mănosul ogor, se înalță semeți lujerii globalizării.