Articol de Tudor Samuilă - Publicat joi, 06 octombrie 2022 20:07 / Actualizat joi, 06 octombrie 2022 20:07
Scriu acest text cu o oră înainte de startul meciului FCSB-ului de la Silkeborg. Pentru mine, echipa lui Gigi Becali a pierdut deja partida, indiferent de ce se va petrece pe terenul din Danemarca.
Într-o perioadă în care suporterii se întorseseră alături de echipă, o sprijiniseră admirabil în fiecare meci al preliminariilor și chiar în dezastruoasele prestații din SuperLigă, patronul clubului a scos din cușmă, că nu are joben, două decizii catastrofale: scumpirea exagerată a biletelor pentru faza grupelor și batjocorirea șanselor de calificare ale echipei în primăvara europeană, după doar două jocuri din grupe, culmea, cele mai bune, ca prestație, din acest start de sezon.
S-a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că Becali nu înțelege și nici nu este interesat să înțeleagă ce este important pentru iubitorul de roșu și albastru.
Marele atu al steliștilor, ulterior fcsb-iștilor, în fața dinamoviștilor a fost mereu Europa. Faptul că ai lor au câștigat Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei, că au ajuns primii în grupele Champions League, că au bifat și ultima semifinală europeană, probabil pe vecie, a unei echipe românești, au reprezentat mereu argumentele cu greutate, în nesfârșita și minunata gâlceavă dintre roș-albaștri și roș-albi.
Dinamo nu mai contează nici în plan intern, cu atât mai puțin în plan european. FCSB s-a chinuit cinci ani să revină acolo unde se simțea ca acasă, în grupele continentale, și exact când izbutise să se scuture de amintiri sinistre, de genul Karagandi, a venit hotărârea: Cordea, Compagno, Edjouma, Tamm, Olaru și Coman rămân acasă. Conference League nu e pentru ei.
Ce contează că șase posibile puncte cu Silkeborg ar fi oferit formației posibilități reale de calificare mai departe? Ce contează că pentru băieții ăia, pentru viitorul lor, vizibilitatea dintr-o partidă europeană ar fi fost mult mai mare decât cea dintr-un banal meci de Superligă, cu Petrolul din Ploiești? Coeficientul clubului?
Pfff, pe cine interesează? Cel de țară? E și mai puțin semnificativ pentru cel care taie și spânzură la echipă. A sunat alarma după startul modest de campionat și a comandat FCSBEXIT-UL. Suporterilor, vă convine, nu vă convine, joia nu mai este ziua în care să vă mândriți cu echipa voastră. Devine joia în care vă uitați cu degetele încrucișate la formația voastră, sperând să nu ia multe.
Decizia lui Becali este însă și un vot de blam pentru jucători și pentru faimosul Thomas Neubert. În ultimele două sezoane, Ciprian Deac, fotbalist trecut de 34 de ani, a avut puterea să bifeze următoarele cifre. În stagiunea 2020-21, a strâns 34 de partide în campionat și nouă jocuri europene, înscriind 14 goluri și oferind 11 pase decisive. Sezonul trecut, la 35 de ani, a jucat în 39 din 40 de partide de Superligă, la care s-au adăugat 6 jocuri în preliminariile UCL, 2 în preliminariile Europa League și toate cele 6 jocuri din grupele Conference League. A totalizat 12 goluri și 15 pase decisive.
Domnișorii Olaru, Coman, Cordea sau Edjouma, care nu au împlinit încă 26 de ani și care au beneficiat, printre altele, de două partide de campionat amânate, sunt odihniți, pentru că se consideră că nu fac față pe două fronturi. Și vin și mă întreb dacă băieții ăștia chiar ar trebui să spere la un transfer în fotbalul mare, dar și dacă Thomas Neubert știe cu adevărat meserie? Sau el pregătește doar fotbaliștii pentru meciuri din șapte în șapte zile?