Articol de Sebastian Culea - Publicat luni, 14 octombrie 2024 08:22 / Actualizat luni, 14 octombrie 2024 08:22
Povestea pictorului obsedat de sport și corpul uman: de la luni petrecute în laboratorul de disceție, la o carieră construită în jurul mișcării fizice și anatomiei, artistul se număra printre primii oameni care au captat sportul în fotografii și lasă în urmă sute de picturi care înfățișează sportul, cu o pasiune pentru canotaj, din urmă cu două secole.
Gazeta Sporturilor continuă seria de povești care are la bază legătura mai multor artiști, fie ei scriitori, pictori sau muzicieni, cu sportul și dragostea față de o disciplină sau alta. Episodul de azi: Thomas Eakins (1844–1916).
Thomas Eakins a fost un pictor și fotograf american cunoscut pentru portretele sale realiste și studiile asupra corpului uman și mișcării.
Artistul era pasionat de anatomia umană, alături de care a încercat să-și integreze dragostea față de sport pentru a ajunge la creațiile ale, împingând granițele artei în Statele Unite și forțând publicul să se confrunte nu doar cu frumusețea idealizată a atletismului, ci și cu complexitatea sa crudă, adesea trecută cu vederea.
A urmat cursurile Pennsylvania Academy of the Fine Arts și mai târziu a studiat la Paris, unde a fost profund influențat de realismul lui Jean-Leon Gerome. Totuși, deși aprecia precizia lucrărilor lui Gérôme, Eakins căuta ceva mai mult.
Eakins a fost un inovator, nu doar prin tehnica sa realistă, dar și prin modul în care a inclus știința în artă
Era fascinat de modul în care corpurile exprimau putere, vulnerabilitate și scop. Vedea arta și sportul ca fiind domenii înrudite, ambele întemeiate pe disciplină, efort și împlinirea potențialului uman.
250de picturi a semnat Thomas Eakins, dintre care multe surprind sportivii, dansatorii și oamenii care susțin o activitate fizică, temă centrală în lucrările sale
Inspirația-mamă: canotajul!
Eakins a fost într-adevăr pasionat de sport, în special de canotaj, care a jucat un rol semnificativ, atât în viața personală, cât și în cariera artistică.
Întors în Philadelphia, Eakins s-a dedicat „capturării” sportivilor din orașul natal, iar canotorii de pe râul Schuylkill au servit ca motiv de inspirație pentru tânărul artist.
Canotajul era un sport care „cerea forță, precizie, dar și rezistență mentală”, calități cu care Eakins se identifica. O vedea ca pe o întreprindere profund umană ce oglindește travaliul fizic, completat de munca artistică.
În „The Champion Single Sculls”, Eakins a surprins un canotor singuratic, încadrat pe apele liniștite ale râului Schuylkill, reflecția sa dublând puterea tăcută a scenei.
Viața în laboratorul de disecție
Eakins nu doar picta sportivi. Îi studia precum un om de știință. Petrecea ore în șir în laboratoarele de disecție pentru a înțelege toate aspectele anatomice și a le reprezenta cu acuratețe în operele sale.
Această obsesie anatomică a culminat cu una dintre cele mai controversate lucrări ale sale, The Gross Clinic (1875): un tablou monumental, unul dintre cele mai celebre ale lui Eakins, înfățișându-l pe Dr. Samuel Gross realizând o intervenție chirurgicală în fața publicului.
Deși The Gross Clinic nu este o scenă sportivă tradițională, subiectul reflectă fascinația lui Eakins pentru precizie și control, calități pe care le admira atât la sportivi, cât și la artiști.
Pionierul fotografiei sportive
Eakins a fost de asemenea pasionat de fotografia timpurile, tehnologie revoluționară la acea vreme: se folosea de această tehnică pentru a studia mișcarea umană.
Pictorul a realizat propriile sale experimente de fotografie secvențială, surprinzând mișcările precise ale sportivilor. A instalat camere în studioul său și pe teren pentru a studia cum se mișcau membrele, cum se tensionau mușchii și cum se ajustau corpurile în mișcare.
Experimentele foto i-au influențat profud abordarea în pictură, unde Eakins voia să ilustreze energia și tensiunea implicate în fiecare mișcare.
În lucrări precum The Wrestlers (1899), formele musculare ale celor doi bărbați prinși în luptă sunt încărcate cu o intensitate fizică și emoțională rar întâlnită în arta americană a vremii.
Sporturile pe care Eakins le-a avut în vizorul creației sale, respectiv înotul, luptele sau canotajul, nu erau neapărat strălucitoare estetic, cât aspre, solicitante și, în cele mai multe cazuri, solitare.
Deși cele trei sporturi erau centrale, Eakins nu s-a rezumat doar la ele: artistul mai are opere reprezentând competiții de șah, box sau baseball.
Spre deosebire de alți artiști ai vremii sale, Eakins nu a căutat să-și romantizeze subiecții, cât să-i reprezinte ca pe niște oameni reali, la limita fizică, surprinși în momente de concentrare și vulnerabilitate.
Dat afară pentru modele nud
Obsesia pentru anatomia, opera și metodele sale o fost, în mai multe rânduri, întâmpinate cu critici. Uneori chiar sfârșindu-se cu scandal.
„Nu cred că nudul ar putea fi studiat altfel decât în modul pe care l-am adoptat. Toți mușchii trebuie evidențiați. Pentru a face acest lucru, e imperativ ca orice draperie să cadă”
- Thomas Earkins, pictor
A fost concediat de la Pennsylvania Academy of the Fine Arts, în mare parte din cauza insistenței sale de a folosi modele nude în orele sale, o practică pe care o considera esențială pentru predarea anatomiei umane corecte.
Dedicarea sa neclintită pentru adevărul corpului uman, fie în predare, fie în artă, era privită ca radicală și chiar ofensatoare de către unii contemporani, în contextul vremurilor în care Eakins a trăit: „Am predat la Academie până când am fost îndepărtat - o perioadă mult mai lungă decât ar fi trebuit să-mi permit să rămân acolo. Sunt acuzat de neînțelegere, persecuție și neglijare. Nu am căutat asta niciodată”, a explicat pictorul.
Fascinat de înot: sportul, reflecție a aspirației umane
Dragostea lui Eakins pentru sport s-a exprimat poate cel mai profund în ilustrațiile cu înotători: în tablouri precum The Swimming Hole (1885), a surprins un grup de tineri înotând goi într-un râu.
Tabloul face parte tot dintr-un studiu al formei umane în mișcare. Corpurile sunt relaxate, surprinse în momente de bucurie, iar compoziția este riguros structurată, cu fiecare corp poziționat pentru a evidenția jocul complex al mușchilor și fluiditatea mișcării.
Aici, Eakins și-a dezvăluit viziunea despre sport ca o experiență care depășea competiția: era o parte elementară a vieții, o modalitate prin care indivizii se conectau atât cu fizicul lor, cât și cu mediul înconjurător.
Deși a fost adesea neînțeles în timpul vieții, moștenirea lui Eakins rămâne ca un testament al puterii realismului peste ocean și al căutării adevărului în artă.
Dedicarea sa de a ilustra experiența umană autentică: puterea, fragilitatea și reziliența naturii umane în pictură au schimbat cursul artei americane.
Lucrările sale sunt un omagiu nu doar pentru sportivii pe care îi admira atât de mult, ci și pentru ideea că frumusețea se află în efort, precizie și în asumarea curajoasă a corpului uman așa cum este.
Eakins a văzut sportul ca pe o reflecție a aspirației umane, o întreprindere care, la fel ca arta, cere o dedicare neîncetată, pasiune și o credință neabătută în frumusețea luptei însăși.
A primit o recunoaștere târzie pentru contribuțiile sale în artă, însă la finalul vieții a fost distins cu Premiul Academiei Naționale de Design din New York, precum și cu o poziție proeminentă în istoria artei americane.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
